Indrazneste sa mori!

1. INTRODUCERE

M-am gandit de multe ori.... Cei mai multi si-ar dori sa moara in somn, sa nu fie constienti de ceeea ce se intampla, fie din teama de suferinta fizica, fie din temeri pur psihice, dar oare toti acesti adoratori de viata anonimi ( adoratori anonimi pentru ca majoritatea o adora atunci cand sunt pe cale sa o piarda si aproape niciunul dintre ei nu ar recunoaste ca viata este frumoasa pana nu se afla pe marginea prapastiei ) s-au gandit ca atunci cand murim poate ne nastem din nou?S-au gandit ca intram intr-o lume mai vie decat viata insasi? Si-au imaginat vreodata ca poate acesti doi termeni  -  Nastere si Moarte - sunt invers asociati ideilor ca atare?
Eu as vrea sa vad fiecare idee a Mortii,sa o imbratisez, sa simt cum mi se scurge Viata din  trup.
Asta e conceptia mea despre Viata si Moarte, dar spune-mi, tu cum ai vrea sa mori?

Era atat de bezna; un intuneric sumbru ca o lumina a mintii si ca o umbra a privirii. M-am dezlipit usor de tine, de trupul tau inghetat si am pasit afara. Lungi carari; neagra noapte; nesfarsite idei si aglomerari de intrebari fara raspuns.


2. CARE TU?

Stau. Privesc si ma gandesc ca daca nu as sta, sau poate daca nu as privi, as vedea acolo unde este ceva...nimic.
Ma simt un cadavru si, in timp ce el ma strapunge cu un cutit cu lama de douazeci de centimetri, eu ard si prevad viitor in trecut. Sa-l opresc? N-are rost! Sa-l iubesc? Ar fi prea frumos!
Sunt stele pe cer, dar ceru-i sub mine. Il vad de sus, privind in jos, in gol, aproape, dar niciunde.
Cadavrul din cutie zambeste la mine ca o papusa din celuloid, cu ochii mari, din sticla, sparti. Dar eu nu zambesc la el. Imi amintesc de ziua cand, cu ochii lenesi, pluteam pe-un camp uscat si, din senin, pata de sange mi-a strapuns bluza alba, mai alba decat albul. Nu puteam sa merg. Nici acum nu pot, si tare as vrea sa alerg, sa ma ascund niciunde, caci peste tot nu e nimic;sa fug de acele tentacule ce ma vor inconjura, ma vor opri din a respira, din a-mi conduce scaunul cu rotile pe campul defect si apoi ma vor sufoca astfel incat nu voi mai putea muri strapunsa de cutit. Si totusi...
Respiratia mi se taie. Pe unul din pereti umbrele cresc in dimensiuni si intensitate. Eu le imbratisez, dar ele? Ele-mi zambesc cu colti de fier, dar ruginesc in priviri. Iar Tu? Care Tu? Tu, cel care tii cutitul? Tu, cel care ma astepti? sau Tu, cel care ma simti? Oare esti aceeasi persoana? Sau Tu nu esti Eu?
Si daca as muri acum, oare as stii?


3. CHOPIN

O zi frumoasa de vara. Soarele se oglindeste intr-o balta oarecare. Alerg (da, in sfarsit alerg ). Ma simt libera. Tu esti cu mine. Dar eu? Eu sunt aici. Nu sunt masini, nu e zgomot si tare as vrea sa ascult o melodie. Chopin...ce zici? Nu am cum. Tu de ce o asculti? De ce cand esti cu mine, dar eu nu aud? Mai strange-ma o data in brate, apoi da-mi drumul si, te rog, opreste radioul. Eu l-as inchide daca as fi tu desi, apoi as suferi si-as strange-n palma o lacrima in zile. Asta pentru ca stiu ca daca as vrea sa mor, m-ai lasa sa traiesc, iar de as vrea sa simt, te-as simti, dar in lumi de culori, forme si vise ce nu coopereaza cu mine.


4. NU TE OPRI

De ce esti rau? Mergi pan' la capat, iar eu am sa simt sfarsitul intr-un nou inceput. Imi ceri sa te rog...Eu te rog sa nu-mi ceri. Si totusi...


5. CADERE LIBERA

Dupa multe conflicte cu tata am reusit sa fug. Drumul nu-l mai cunosc, dar m-a purtat sus... Sus pe un bloc de patru etaje. Un lant atarna de antena, privirea de bloc, iar eu de amandoua...insa niciuna nu m-a sustinut


.6. IDEALURI

A venit iarna. Zapada rece ca umbra, iar eu rece cu tine-n zapada. Radeam. Radeam, dar nu stiam de ce. Ma simteam un leu intr-o cusca imaginara. Te vedeam dresorul meu, dar ciudat...in visul meu mureai sfasiat de coltii mei razbunatori. De ce? Pentru ca m-ai dus la circ, iar eu vroiam sa fiu actrita. Da, stiu ce o sa zici: ca nu as fi putut sa joc. Dar nu, eu as fi vrut sa fiu cosciugul. Crezi ca nu as fi putut sa joc o cutie din lemn care, in vis, te-ar fi imbracat si ti-ar fi tinut de cald o vesnicie, printre morminte, sub pamant, prin ploi, prin vant, prin soare, prin ninsoare, si-apoi, m-am gandit eu, as putrezi cu tine? Nu as putea? Zici tu! As putea fi noaptea ta cand ai visa ziua si apoi as lumina intunericul din tine prin...lumina? NU! Prin socuri electrice!


7. DAR EU RAMAN

Atingera ta m-ar fi trezit la realitate daca tu ai fi fost real, dar eu, mai ireala ca visul si ca tot, ce as fi putut face? As fi putut sa fiu o foaie zgariata cu pixul... ba chiar pixul in timp ce sunt foaie As fi putut inota prin aer, zbura prin mari, dar pacat ca pot doar trai un vis in care mor, real...
Tigarea arde la fereastra, dar eu ard inauntru. Nu? Am dreptate cand zic ca nu ne-am potrivi niciodata. Tu cu fumul, eu cu visul; tu arzand, iar eu stingandu-ma. Numai ca eu ma sting cu amintiri, cu vise, cu trecut in gand si viitor in priviri cand simt mai adanc o rana in stomac si una in suflet. Tu nu ai decat trup, dar nici eu nu am prea mult. "De ce?", ma intrebi. Eu iti raspund ca trupul meu e si in vis, si in tine, si in realitate, si-apoi ma urmareste pas cu pas. Tu? Tu arzi, te stingi si-apoi te uit....

                                  Delia Munteanu