Atingeri sub cer

Cand se scufunda tot in mari adanci si reci, as vrea sa vin la tine, sa te strang, sa-ti simt sangele curgand prin vene, amandoi sa ne scufundam in aceeasi mare, aceeasi apa sarata sa inghitim, sa ne inecam in sarutari lascive si sa ne pierdem in acelasi infinit.
Cand te ating sa urle valurile mari-n mine; cand ma atingi sa se sparga in diguri cu zgomot apocaliptic. Sa strige pietrele si cerul cand greutatea ta mi-apasa trupul; sa se revolte pomii si campiile cand imi acoperi gura cu buzele tale; sa zambeasca soarele si luna cand ma cuprinzi in brate si ma rotesti in dansuri senzuale.
Ah, si pamantul sa crape de ciuda cand imi var mainile sub hainele tale; cand iti strapung fiecare bucatica a ta cu privirea mea, cand iti dezmierd fiecare por cu sarutari si atingeri firave, dar parca interzise.

Astept... Asteptarea e lunga, chinuitoare, dar o rascumparam prin sarutari, prin suspine si orgasme multiple.

Prin ploaie ne iubim, prin picuri ce se usuca la atingerea unei carni gemande de dorinta.
Prin nisipuri ne framantam trupurile, in decoruri pustii si lipsa de oaze.
In stele gasim lumina din noi si o transformam in scanteie, in soare caldura ce ne dezbraca de tot ce ne prisoseste.
Umbrele deseneaza pe trupul meu gol idei negandite, traseaza linii nevazute, coloreaza golul cu un rosu incolor, invaluie totul in roua...in tine de fapt.

Degetele mele aluneca pe trupul tau gol, dezmiarda tot in cale.
In privirea ta vad dorinta, in trupul tau un foc imposibil de stins, in mine vad...vad?
Cand amorteste sufletul in nelinistea lui, pe cer ard stelele, sub pamant iadul, in mine dorinta de tine si razvratirea de a fi eu.

Si cand te visez uit sa respir, dar cand respir nu uit sa te visez.

Sa te adorm in mine, sa te trezesc in somn; sa simti viata ce pulseaza in mine, disperarea ce se naste in fiecare por si aerul ce iese din mine fara drum de intoarcere.
Da! Asta vreau! Atingeri sub cer...


                        Delia Munteanu